Principii de organizare a transportului public

Rețelele de transport urban aparțin unui plan interactiv, în care toate modurile de transport trebuie văzute împreună, formând sistemul de transport. Fiecare mod de transport trebuie să fie complementar celorlalte. Definirea și localizarea porțiunilor în care modurile de transport se întretaie este fundamental. În prezent, accentul se pune pe necesitatea de a controla traficul auto în creștere și de a minimiza costurile externe generate de accidentele rutiere, poluare sau ambuteiaje.

Organizarea transportului urban trebuie să respecte reguli de bază precum:
– Simplitatea în proiectarea principalelor linii – o regulă principală pentru crearea unui sistem public de transport care este atractiv, ușor de înțeles și facil pentru operat;
– Respectarea unui orar pentru fiecare linie care, de asemenea, ar trebui să fie cât mai simplu posibil;
– Asigurarea transferului (acțiunea de a schimba de la o linie de transport public la o altă linie, cu mijloace de transport care pot fi identice sau diferite). Transferul pasagerilor între vehicule poate avea loc și la opriri obișnuite, dar se desemnează ca noduri numai atunci când sistemul de transport le oferă pasagerilor, în mod clar, diferite direcții de deplasare și le oferă facilități și sisteme de informare care îi sprijină, atunci când se transferă de la o linie la alta;
– Stabilitate pe termen lung;
– Furnizarea de abonamente integrate;
– Furnizarea de servicii de transport de înaltă calitate, cu vehicule moderne, curate, sigure, stații și opriri echilibrate;
– Servirea tuturor cetățenilor. Pentru acces local pot fi furnizate diverse forme de linii de autobuz, servicii la cerere respectiv, linii de servicii, microbuze, taxiuri, autobuze școlare și servicii speciale de transport pentru persoanele în varstă și persoanele cu handicap.