Tehnologii și sisteme de transport public

Tehnologia aferentă fiecărei rute se alege în principal pe baza adaptării la tipul de serviciu pe care trebuie să-l deservească. Astfel, un sistem feroviar (tramvai, tren, metrou) este asociat cu rutele de mare capacitate, deservind areale cu cerere mare și densitate ridicată. Autobuzele în schimb asigură un transport flexibil și accesibil celor mai multe tipuri de structuri metropolitane. Capacitatea lor este mai redusă, deși vehiculele articulate pot ajunge la un număr foarte mare de pasageri, având astfel posibilitatea să deservească și rute cu o cerere mult mai mare.

Alți factori care trebuie luați în considerare în alegerea modurilor pentru deservirea diferitelor rute de transport public țin de preocupările actuale pentru protecția mediului și reducerea poluării și de preocupările pentru (re)valorizarea spațiului urban.
O rețea de transport public integrată folosește atât infrastructura feroviară cât și cea rutieră, valorificând infrastructura existentă și extinzându-se în funcție de necesități, creând sisteme care se bazează pe tehnologii diferite dar ionează într-un sistem general integrat. Luând ca criteriu infrastructura, există două grupe mari în transportul public urban și suburban: transportul feroviar și transportul rutier.

Transportul feroviar este reprezentat prin două categorii majore: transportul feroviar suburban și transportul feroviar urban – reprezentat de tramvai și metrou. Distincția principală între cele două sisteme o realizează regimul de circulație, cu frecvență mai ridicată în spațiul urban și mai redusă în spațiul suburban, astfel că un sistem feroviar suburban este deservit de rame de tren asemănătoare celor care rulează în lung parcurs și folosind aceeași infrastructură, în timp ce pentru traficul urban, care necesită opriri dese pe distanțe scurte, se folosesc vehicule ușoare de tip tramvai. Sistemele de tramvai pot fi diferențiate în funcție de accesibilitatea spațiului ocupat de liniile de tramvai și pentru alte vehicule. Există astfel sistemele de tramvai
simple, street-car, și sistemele de tramvai expres, sau light rail, metrou ușor, unde tot traseul sau cea mai mare parte a traseului este separat fizic de restul străzii pentru a nu permite accesul altor vehicule. Metroul, un sistem complex, capabil să gestioneze un volum mare de pasageri în timp foarte scurt bazându-se pe calea de rulare subterană în cea mai mare parte, este un sistem folosit în marile metropole, cu o populație de cel puțin un milion de locuitori.

Un vehicul capabil să circule pe ambele sisteme este tram-trenul, vehicul special adaptat să circule și pe liniile de tramvai și pe liniile de cale ferată, reprezentând un mod de transport metropolitan care folosește infrastructura existentă și conectează în mod direct rutele suburbane cu centrul orașului. Sistemele feroviare sunt sisteme electrificate (cu excepția unor linii suburbane), ceea ce constituie un factor de eficientizare energetică și de eliminare a emisiilor de gaze poluante. Din aceste considerente sunt puternic promovate în politicile de transport urban la nivelul UE.

Autobuzul este cel mai folosit și cel mai flexibil vehicul în transportul public. Dacă până acum autobuzele se bazau în exclusivitate pe alimentarea cu motorină, acum tehnologiile moderne de alimentare a autobuzelor sunt din ce în ce mai diversificate. Se disting acum două grupe majore: alimentarea electrică și alimentarea pe bază de combustibili, la rândul ei împărțită în alimentare cu combustibili gazoși și alimentare cu combustibili lichizi. Există astfel acum pe piață autobuze alimentate cu gaz natural (CNG, LNG), cu biogaz, cu LPG, biodiesel sau etanol. Autobuzele electrice pot fi de
asemenea alimentate cu baterii cu încărcare rapidă sau de lungă durată, în stații sau în depouri.

Există și autobuze care funcționează alimentate cu hidrogen, fie prin  intermediul unui motor de combustie internă, fie prin intermediul unei pile de combustie. Și există și autobuze hibride, care combină două tipuri de tehnologii de alimentare.Toate reprezintă o alternativă ecologică la autobuzele actuale care folosesc motorină, datorită reducerii emisiilor poluante sau chiar eliminării totale din oraș a acestora în cazul celor alimentate cu hidrogen. Troleibuzul este inclus de obicei într-o categorie distinctă din cauza infrastructurii necesare: rețeaua de alimentare prin cablu și substația necesară. Bus Rapid Tranzit este un tip de linie de autobuz a cărui eficiență se bazează pe existența unei benzi dedicate pe străzile pe care le străbate, delimitată clar de restul căii rutiere. Această delimitare strictă permite autobuzelor să circule cu frecvență sporită și cu o viteză comercială ridicată față de o linie de autobuz clasică.

În afara acestor sisteme consacrate, sunt folosite și alte sisteme și tehnologii, care sunt de obicei alese din cauza condițiilor geografice distincte. Transportul naval este folosit în foarte multe orașe în sistem de transport public și, din ce în ce mai des, și sistemele de transport prin cablu de tip teleferic sau funicular. Pot fi folosite atât sistemele cu propulsie denumite tramvai aerian sau cable car, cât și telegondolele. Funicularul este folosit în întreaga lume pentru a rezolva de obicei transportul pe anumite pante abrupte scurte în spațiul urban. Spre deosebire de sistemele aeriene, aici cablul este la nivelul solului.

Performanța unei rute de transport de mare capacitate este influențată în mare măsură de capacitatea de conectare cu rutele de capacitate mai mică sau mai mare din proximitatea traseului său. Această capacitate este susținută de prezența stațiilor de interschimb în punctele de conexiune cu aceste rute. Stațiile de interschimb oferă călătorilor posibilitatea schimbării facile a vehicului cu care călătoresc în transportul public, fie că este vorba de același mod de transport sau de moduri diferite, în acest caz reprezentând o stație intermodală. Rolul acestor stații este de a optimiza transferul, reducând timpul petrecut în transfer și crescând astfel și gradul de confort al călătoriei per total. Stațiile pot fi simple, legând două rute, sau complexe, legând maimulte rute și mai multe moduri de transport. Stațiile de transport public pot juca un rol important în definirea identității unui oraș, a unui cartier sau a unei zone urbane.

Stațiile de interschimb în mod special oferă un plus acestui avantaj prin spațiul mai mare care poate fi amenajat sau prin centralitatea de care se bucură în cadrul unor piețe, square-uri, artere etc. Amenajări simple pot crea un spațiu personalizat, un punct de reper urbanistic, dând valoare estetică zonei. Dintr-un simplu de spațiu de așteptare, acestea pot deveni un spațiu de recreere.

Spațiile comerciale în stațiile de transport public valorifică potențialul mare de cumpărare al călătorilor în tranzit, facilitat de timpul de așteptare petrecut de aceștia în stații. Stațiile mai mici, de transfer dintr-un vehicul în altul, beneficiază de spațiu limitat, dar chiar și acesta poate fi valorificat prin instalarea de tonomate, mici chioșcuri sau panouri pentru shopping on-line.
În schimb, stațiile mari de interschimb, cu coridoare largi între peroane, ajung să fie transformate în adevărate centre comerciale, care cuprind magazine diverse, supermarketuri, patiserii, restaurante, bănci, frizerii, farmacii etc. Ele beneficiază de rolul de centralitate urbană pentru a atrage și clienți care nu sunt călători.